Lirică ermetică

Pentru a fi copac
Pentru a fi copac
trebuie să curgi –
degetele pântecelui tău
să scormone
neîncetat.

Bucură-te
fiică a copacului!
murind,
putrezind,
neînviind.

Sun om
şi mi-e groază de moarte:
aştept învierea.
Ultimul cal al mileniului
S-a revoltat împotriva copitelor
şi a potcoavelor de nenoroc.
A privit la nisipul mişcător
alergând sub călcâiele copilului.
A simţit urmele biciului –
focul usturător îi ardea privirea
până la lacrimi.
Iarba se făcuse roşie.
A adulmecat pe bătrânul om
simţindu-i rădăcinile curgând.
A rupt zăbala aşa cum rupi un gând de noapte:
alerga, alerga, alerga…
Câmpia îi dansa sub picioare.
Când a simţit oboseala
a văzut că e singur.
Focul din spinare îi era stins,
fiorul morţii îi trecea prin suflet
legându-i veşnicia
din ziua cea mai tristă şi cea mai sfântă a mileniului.



Best Poetry Blogs
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one