Lirica spirituală

Mai cred copiii noştri într-o minune?
Veacul disperării perfid şi mişel
renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet şi-n minte.


Vopsiţi în roşu, mânjiţi pe braţe şi dinţi
pe stadioane hippy-ii dau concerte
în stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinţi
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.


Un bărbos guru de-apartament
şi-a convins ciracii, extaz şi încântare,
învăţând pe ei că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.


Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire !
E hippy-ul un sfânt? E-un guru Mesia?
Sunt ale lor fraze mesaj de mântuire?


Privirea mi-o întorc către Răstignit
şi sufletul o clipa se ridică.
Văd patru cuie şi un Hristos smerit,
ce patima o-ndură din dragoste de oameni.


Văd spinii Lui şi-o înviere care
va fi a noastră şi Raiul în mine creşte,
cum creşte Liturghia în Altare,
când preotul solemn împărtăşeşte.


Văd o mână mică, sfioasă şi albă,
bătând mătănii la icoana poleită
a Sfintei Fecioare. O rugăciune caldă
se murmură cuvioasă şi smerită.


Mai cred copiii Tăi în Altare şi minuni,
în Maica Sfântă şi Pruncu-i de la sân,
în holdele sfinţite, în datini şi-n goruni,
în naşterea Ta, Doamne, din staulul cu fân?
Ascultă cum cântă biserica vie!
Copilule crescut la cântece de noapte,
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi-n vorbe desfrânate…
Ascultă cum cânta Biserica Vie !


Cântă Biserica dis-de-dimineaţă,
salută voios, mulţumeşte creştin…
Auzi cum urcă versul către Viaţă
şi ziua începe cu pace de-amin.


Ascultă cum cânta creştinul şi-adastă :
cânta tinereşte omul pe ogor,
legănând pruncul, tânăra nevastă
dă slavă lui Hristos pentru fecior.


Cântă Biserica în marea săptămână
prin chilii şi case curate.
Tineri şi bătrâni cântă împreună,
dau slavă lui Hristos pentru toate.


Dă slavă fecioara pentru curăţie,
dă slavă nevasta zămislitoare,
mulţumeşte mireasa pentru cununie,
mulţumeşte feciorul pentru îndreptare.


Dă slavă brutarul pentru aluatul
din care pâinea se va plămădi.
Mulţumeşte seara acasă bărbatul
pentru cina cea bună şi pentru copii.


Cântă zidarul, dând temelia
bisericii noi, cu turla-n azur.
Voinţa lui se prinde de piatră,
mortarul fluid se-ncheagă împrejur.


El cântă un cântec de dor şi de slavă,
Nervul si braţul vânjos vibrează-ncordat.
Inima, în ritmul poeziei suave,
Transformă ideea în beton armat.


Dimineaţa, în atelier, tâmplarul
cânta, punându-se inimos pe treabă.
El Domnului mulţumeşte şi harul
coboară în ale lui mâini degrabă.


Minune! S-a oprit mirat. Priveşte :
din lemnul inform ivitu-s-a perfect
un lucru util. Dulgherul slăveşte
pe Domnul Iisus, lemnar din Nazaret.


Auzi pe cizmar cum cânta-n bucurie,
lucrează cu sârg, cu suflet şi nesaţ,
mâna-i aleargă într-o simfonie,
Hristos e pe buze şi duhul e-n braţ.


Dau slavă cinstita preoţime,
pentru slujba Liturghiei sfinţite,
şi cea întru Hristos diaconime
pentru darurile bineprimite.


Auzi cum cântă Biserica Bizantină,
apostolească, vie, ocrotitoare…
Cântă poporul ei răsfăţat de lumină,
de lina lumină a Slavei biruitoare.


Copilule, crescut la cântece de noapte
mugind de patimi, hulă şi trufie,
în ritmuri bacante şi vorbe desfrânate…
Ascultă cum cântă Biserica Vie!
Stihuitorii lui Hristos
Sunt trist, bolnav sau poate surd
de ploaia de cuvinte grele,
din vorbele drăceşti, urlând,
din cântecele rele.


Eu vin la voi, stihuri sfinte,
Din cântări şi rugăciune,
care-n zilele cumplite
mi-aţi fost pâine şi minune.


La voi, rapsozi ai lui Hristos
ce aţi postit cu rânduială –
ne-aţi dat în dar cuvânt frumos,
cum l-aţi trudit cu osteneală.


La icoana ta mă-nchin,
lucrătorule cel darnic,
vine vremea, drag creştin,
să te pomenim la praznic.


Stihurile tale bune
le-am păstrat în scoarţe groase,
m-au tămăduit de lume
şi de amăgiri întoarse.


Bunule, cu dulce grai,
ca un sfânt din Pateric,
să te odihneşti în Rai
cu slavă de mucenic.
Dacă pelerin prin viață
Dacă pelerin prin viață vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănastire către un tărâm creștin,
să-ți aduci, străine, aminte și de mine întâia oară
și, la Sfânta Liturghie, să mă pomenești puțin.


Dacă apoi mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit,
Domnul sa te răsplătească pentru fapta ta deplin,
de chinul veșnic să te scape și de iadul cel cumplit,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.


Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare,
fie-un înger să-i dea viață și s-o sprijine de-amin
și s-o suie la Părinte, dincolo de nori și zare,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.


Dacă clopotul cel mare îți vestește într-o noapte
să fii gata de plecare din pământul cel străin,
Domnul să te întărească pentru țară de departe,
Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.


Dacă ochiul tău de-afară se va-nchide pe vecie
și oblonul îl vei trage către lumea de suspin,
fie-ți trecerea ușoară, ca pe-un pod, spre veșnicie,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puțin.
Semnele timpului
Aud glasuri din lemn,
văd şarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
şi văd semn.


Văd ierburi pe stânci
şi fum de polen,
şi urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.


Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
şi văd în aluni
semn mare.


Scripturile vorbesc
despre ape rele,
cuvânt dumnezeiesc
despre cer şi stele:
semn ceresc.


Pe cei osândiţi
iadul stă să-i dea,
pe cei înghiţiţi
marea stă şi ea:
semn din sfinţi.


Aud glasul din lemn,
văd şarpele pe drum
şi eu mai văd un semn
în tot ce e acum
semn din semn.



Best Poetry Blogs
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one